Fondul Român de Contragarantare reduce costurile finanţării IMM-urilor - 10 Aprilie 2013

Pe o piata cu credite prohibitive, Fondul Roman de Contragarantare (FRC) reduce costurile finantarii IMM-urilor. Cu toate acestea, lipsa educatiei financiare sau rigiditatea strategiilor jucatorilor din piata creditarii lasa inca neconsumata o buna parte din capacitatea de sustinere din partea FRC.

IMM-urile sunt in general riscante. Neperformanta creditelor pentru IMM-uri, in general, se situeaza la 24%. Insa la companiile mici si mijlocii din portofoliul FRC, rata creditelor neperformante este de sub 5,5%. Domeniul cercetarii-inovarii este deja in vizorul fondului, dar si IMM-urile care au ajuns in executare silita.

Finantistii: Fondul Roman de Contragarantare functioneaza doar de 4 ani, insa aceasta perioada a fost poate cea mai dificila din ultimele doua decenii. Va rog sa mentionati principalele provocari cu care s-a confruntat FRC in acest interval de timp.

Ioan Hidegcuti: In esenta, Fondul Roman de Contragarantare a luat fiinta tocmai ca reactie la criza, in anul 2009, cu un capital de 100 de milioane de euro. Nu a existat niciodata o asemenea institutie in Romania. De fapt, nici in Europa nu prea exista institutii similare, in afara de Portugalia si Italia. Evident ca instrumentul contragarantarii exista in toate tarile europene doar ca se desfasoara sub diferite alte forme, de regula, prin banci sau prin structuri publice de tip guvernamental, mai mult sau mai putin asociate privat. Modelul pe care noi l-am ales este absolut unic. Puteam sa pornim pe o formula care sa provoace mecanismul de piata concurential, dar in acel caz noi nu am fi putut fi vizibili, utili mediului de afaceri IMM, pentru ca ar fi presupus sa practicam un anumit nivel de prime si comisioane. Vedem foarte bine ca acum creditul este prohibitiv, iar la acesta se adauga comisioanele fondurilor de garantare. In consecinta, un comision ar fi scos institutia contragarantarii si instrumentul chiar din piata in care dorea sa intre, pentru ca devenea si mai prohibitiv accesul la finantare. Noi asiguram protectia la risc a fondurilor de garantare si prin aceasta instrumentele lor devin mai tentante. Iar cel mai important este ca prin contragarantare se ajunge practic la reducerea costului finantarii. Prin preluarea a pana la 80% din riscul asumat de fondul de garantare, costul acestei preluari pe care ar trebui sa ne-o plateasca noua fondurile de garantare se intoarce prin normele noastre catre cel care beneficiaza de finantare. Cum anume? Daca pentru un start-up fondurile de garantare practicau comision de 3,8% conform normelor europene, in cazul in care este contragarantat, fondul de garantare este obligat de mecanismele noastre sa practice un comision mult redus, undeva la 2,4-2,7%, in functie de ratingul si scoringul fiecarei afaceri. Aceasta diferenta, care se concretizeaza si se exprima in ajutor de minimis, este exact reducerea costului finantarii. Banca este contragarantata. Orice efect al producerii riscului, in general prin neperformanta, se intoarce la fondul de garantare care plateste cuantumul angajamentului pe care l-a luat si la fel si in cazul FRC.

O foarte mare problema a fost modelul de gestiune pe care a trebuit sa-l adaptam. Cum sa traiasca o institutie financiara fara un comision? Insa printr-o politica de investitii a capitalului si a fondurilor proprii, precum si prin intermediul operatiunilor pe care le desfasuram, care sunt de tipul sistemului financiar-bancar, consultanta specializata, promovarea unor proiecte europene accesate si alte operatiuni, am reusit. Chiar daca in fiecare an am avut planificata o pierdere, ca urmare a unor neperformante a antreprenorilor, totusi am reusit sa facem profit si sa constituim rezerve. Costurile functionarii institutiei cu salarii, bunuri si logistica se acopera din venituri proprii, ba si in cazul in care se pune problema unei pierderi, cum de altfel estimam pentru acest an, aproape 7 milioane de lei sunt previzionati pentru a fi alocati din profitul nostru, in vederea platilor de contragarantii.

In conditiile in care mediul de afaceri este tot mai mult impovarat de taxe si impozite, cum contracareaza FRC aceste efect?

Prin reducerea costurilor de finantare. Majoritatea companiilor nu au colateral, iar garantiile s-au dovedit in perioada de criza extrem de vulnerabile si volatile. Ati vazut ce s-a intamplat in banci la sfarsitul trimestrului patru al anului trecut, daca in septembrie provizioanele reprezentau un miliard de euro, acestea au ajuns in decembrie la 7 miliarde de euro, fapt care a bagat aproape toate bancile (doar doua fac exceptie) pe bilant negativ. In acelasi timp, noi, garantorii, care lucram pe cash, pe garantii suverane, inca mai avem capacitate in piata, pentru ca n-a fost consumata, iar bancile prefera garantiile corporale. Sigur ca „vaccinul” pe care l-au luat la sfarsitul anului trecut ar trebui sa le impinga spre o alta paradigma. Adica, ai o garantie cash, care se executa in cateva saptamani maxim, uneori chiar la o saptamana, nu ai nevoie de evaluari, iti asiguri si protectia la risc valutar, te consolidezi in piata, primesti o garantie suverana si tu banca ce faci? Optezi pentru un model clasic in care garantiile trebuie sa fie de tip real, corporal, iar rezultatele sunt cele care se vad. Iata ca din acest punct de vedere suntem linistiti ca instrumentele noastre nu doar consolideaza piata, dar sunt si corelate profund cu ideea de reducere a costului finantarii.

In ce masura este dependenta institutia condusa de dv de evolutia dobanzilor in moneda nationala?

Dependenta este doar dintr-o singura perspectiva, aceea a fluxurilor de trezorerie. Pentru ca principalul nostru model de investire este in depozite, in lei si valute. Suntem intr-un stadiu avansat cu pregatirea investitiilor in alte instrumente din piata de capital. Am apelat la o institutie puternica de cercetare de profil care face un studiu pentru noi in acest sens. S-ar putea ca, incepand din 2014, si in functie de criteriile care tin de lichiditatea si solvabilitatea noastra, o parte din capitalurile proprii sa le indreptam spre piata de capital si instrumente adiacente ale acesteia, fara a neglija, desigur, politica de risc a operatiunilor in cauza.

Fondul Roman de Contragarantare ar urma sa fie parte a unui fond de investitii. Puteti da detalii?

Da, este vorba de Fondul de Risc. De multi ani in Europa si de curand si in Romania s-a inteles ca exista pe piata zone total neacoperite in plan investitional. Spre exemplu, noi stim ca in special in zona cercetarii si inovarii costurile sunt mari, iar competitia este extrem de acerba. Cu alte cuvinte, daca marile companii au fonduri bine puse la punct si dezvolta cercetarea in conditii de piata, IMM-urile nu au asa ceva. Si nici nu detin colateralul necesar. Din cele circa 17.000 de contragarantii oferite de noi nu exista vreun proiect finantat de banci pe domeniul cercetare-dezvoltare. Si atunci limitele garantarii si ale contragarantarii sunt evidente.

Noi, chiar daca dam contragarantii pana la 80%, cu comision zero, si multe alte facilitati, nu putem sa le canalizam spre cercetare. Asta pentru ca banca, chiar in aceste conditii, nu mizeaza pe un credit care are aceasta destinatie. Revenind, in Europa, nu de ieri-alaltaieri, multe dintre proiectele majore promovate de Comisia Europeana sau de Fondul European de Investitii merg in directia cercetare-dezvoltare, finantarea artei si culturii sau chiar a industriei media, in timp ce noi ne marginim la credite pentru investitii si capital de lucru. E adevarat ca exista si instrumente cu finantare europeana care pot sa ajute, insa acestea nu se regasesc in Romania. Fie pentru ca managementul are limite de a iesi in Europa, ii lipseste vocatia necesara, fie pentru ca nu exista fonduri structurale pe multe programe operationale.

De aici si ideea unui fond de investitii. Noi chiar lucram la asa ceva, avand in vedere acordarea de contragarantii si am reusit sa sensibilizam autoritatile. In acest sens, a ramas pe agenda de lucru a Guvernului infiintarea Fondului de Risc, unde noi vrem sa fim actionari. Optiunea inca nu s-a materializat, pentru ca nu noi suntem integratorii, si nici fondurile de garantare. Acest fond va avea acest rol, de investitii de tip equity sau mezanin, si rolul de a prelua riscul unor asemenea afaceri de care va vorbeam mai inainte. Cred ca se va face in anii care vin. Stiu ca la proiectul de modificare a Legii 346, a IMM-urilor, este trecut deja acest obiectiv, dar pentru anul in curs bugetul este inchis si elementele rectificative nu vizeaza asa ceva. Sa vedem ce putem face spre sfarsitul anului, pentru ca, repet, noi suntem printre promotorii, nu integratorii proiectului.

Considerati ca FRC ar putea sa joace un rol mai important daca ar avea o colaborare directa cu Eximbank?

Eximbank administreaza scheme de ajutor asemanatoare cu noi, au capacitate suficienta pentru garantarea creditelor. In consecinta, ei nu sunt neaparat interesati de un parteneriat, in special cu noi. E adevarat ca avem printre creditele contragarantate multe si de la Eximbank, asa cum avem si de la alte banci. Noi nu putem dezvolta la ora actuala parteneriate cu bancile decat indirect, prin fondurile de garantare. Insa, e adevarat, avem in intentie dezvoltarea de parteneriate directe cu bancile, in paralel cu modificarea cadrului pe baza caruia functionam.

Drept urmare, nu doar Eximbank, ci toate bancile pot avea interesul sa dezvolte astfel de parteneriate. Dupa care se poate declansa o reactie in lant, pe sirul de intermediari. Banci importante precum BRD, Millennium, Raiffeisen, Banca Transilvania si altele au instrumente la dispozitie prin fonduri europene de investitii pentru a da garantii. Cei care au acces la anumite credite de la aceste banci nu au insa acces si la contragarantare si platesc comisioane mai mari. Deci batalia in piata e inegala pentru ca noi nu putem opera direct cu bancile. De aceea avem in proiectul legislativ la care ma refeream solicitarea de a lucra direct cu finantatorii care ofera si garantii.

Rata creditelor neperformante la nivelul IMM-urilor contragarantate este mult mai redusa decat neperformanta vazuta, in general, la nivelul IMM-urilor. Nu credeti ca un astfel de reper ar putea face bancile sa finanteze mai mult IMM-urile care au colateralul contragarantat?

Bancile uzeaza covarsitor de garantiile reale, clasice. De vreme ce bancile nu au sesizat pana de curand ce implicatii poate sa aiba acest obicei sau poate au sesizat, dar sunt tinute de obligatiile din contractele de creditare, ei bine, eu cred ca anul trecut si mai ales ultimul trimestru al acestuia au pus capac acestor obiceiuri. Creditele contragarantate pentru IMM-uri sunt cele mai performante. Neperformanta creditelor pentru IMM-uri, in general, este de 24%, insa la cele din portofoliul nostru se situeaza sub 5,5%. De aici si intrebarea: de ce bancile nu opteaza mai mult pentru a credita acele afaceri la care colateralul este garantat si contragarantat? Pentru ca exista chestiuni de filosofie si de strategie bancara, mai usor sau mai greu de modificat (depinde si de contractele semnate).

Dar ne asteptam pe viitor la o schimbare semnificativa de optica. Cu precizarea ca daca toate bancile ar spune: „Maine lucram numai cu fondurile de garantare si cel de contragarantare”, nu s-ar putea. Deoarece capacitatea noastra de acoperire in piata a tuturor celor sase fonduri de garantare este limitata. E vorba si de principiul multiplicarii. La noi se multiplica de sapte ori capitalul, fondurile de garantare, in medie, de inca opt ori, astfel ca efectul nostru e multiplicat de peste 20 de ori. Toate acestea nu permit sa intre in piata mai mult de 6 miliarde de euro. Asta inseamna 5% din creditul neguvernamental. Ce ar trebui facut? Sa se dezvolte capitalizarea FRC, a Fondului National de Garantare pentru IMM-uri si a Fondului de Garantare a Creditului Rural. Comparativ, omologii nostri din Portugalia au un capital de un miliard de euro. Daca am avea macar 300 de milioane de euro, nu un miliard, ni s-ar tripla capacitatea de operare in piata. Am ajunge undeva la 10-11% din creditul neguvernamental.

Si ar mai trebui adaugat un lucru, tot aici. In prezent, din 80.000 de societati operationale din piata, si care platesc sistematic impozite, aproape 50.000 sunt IMM-uri. Din acestea, aproape 20.000 sunt in sistemul garantare- contragarantare, IMM-uri care in marea lor majoritate au rezistat crizei, din moment ce inregistreaza o rata a creditelor neperformante de sub 5,5%. Asta are legatura cu faptul ca avem criterii transparente de eligibilitate. Dar si mecanisme de sprijin in reinnoirea si refinantarea creditelor, in consultanta de specialitate, fiind asadar mult mai apropiati de cel care solicita creditul.

Cum au evoluat, in cifre concrete, platile contragarantiilor, de la infiintarea FRC pana in prezent?

In anul 2010 s-au platit 500.000 de lei, in 2011 suma a fost putin peste 3,6 milioane de lei, iar in 2012 s-a situat la 9,76 milioane de lei. Pentru anul curent avem deja plati de 1,8 milioane de lei. Pe total, pana acum s-au platit aproximativ 15,7 milioane de lei pentru IMM-urile neperformante, rata acestora fiind extrem de redusa, dupa cum spuneam, sub 5,5%.

Sunteti pe cale sa ajutati o parte din firmele ajunse in executare silita, care beneficiaza de inlesniri de la ANAF. Cand si in ce conditii se va intampla acest lucru?

Anual intre 20.000 si 25.000 de firme intra in insolventa. Solutia salvarii prin insolventa la ora actuala e aproape nula. Statistic doar 2% supravietuiesc si asta si din cauza legislatiei inadecvate. Solicitantii de credite pentru IMM-urile care erau in executare silita, care reprezinta frecvent un preambul al insolventei, nu beneficiau de facilitati si contragarantii. Din analizele noastre, rezultate dupa ani de cercetari, reiese ca peste 90% din cazurile de executare silita isi au originea in neplata obligatiilor la bugetul de stat.

S-a intamplat apoi ca bancile sa fie mult mai deschise in acest sens si au inceput sa acorde credite pentru plata obligatiilor la bugetul de stat si pentru reconsolidarea capacitatii de finantare si de functionare a companiilor. Astfel, ni s-a parut normal ca, in cazul in care acestea sunt recunoscute de organul fiscal, sa ne asumam un risc suplimentar si sa le contragarantam. De la 1 aprilie am si modificat normele noastre si le-am trimis fondurilor de garantare si ne asteptam ca undeva prin mai sa intre efectiv in piata aceasta facilitate, de care s-ar putea sa beneficieze nu putine IMM-uri. Estimativ, in portofoliul nostru exista cam 20% din IMM-urile care au trecut prin asemenea probleme.

Cum functioneaza efectiv mecanismul banca - fond de garantare - FRC?

Structura acestui lant de creditare format din banci, fonduri de garantare si fondul de contragarantare are la baza, printre altele, conditionalitati europene, componente care vizeaza acordul Basel III si standardele de contabilitate IFRS. La banca se petrec toate actiunile, din punct de vedere formal si analitic, inclusiv pentru garantare si contragarantare. Solicitantul de credit nu vine la usa noastra sau a fondurilor. Toate cerintele solicitantului se depun la banca. Se merge pe mandat, noi, cei de la FRC, autorizam fondurile de garantare sa ne reprezinte in anumite conditii, pe baza unor criterii de eligibilitate, dupa cum, la randul lor, fondurile de garantare dau mandat bancilor. Astfel ca in dosarul de credit se gasesc documentele bancii, tot acolo se ataseaza solicitarile fondurilor de garantare, dar nu se face un alt dosar, si cu atat mai putin nu se face un alt dosar de la fondul de contragarantare.

Fondurile de garantare dau un mandat bancilor pana la 600.000 de euro, uneori mai jos, singura analiza urmand sa se faca in banca. In rest, banca transmite fondului includerea in plafon, criteriile de eligibilitate si confirma includerea in plafon. La randul nostru, fondul de garantare stabileste includerea in plafonul pe care l-am dat noi, tot asa, pe baza anumitor criterii. Asa functioneaza acest lant al creditarii. Solicitantul afla ca a fost garantat si contragarantat si nici nu stie cine suntem noi. Si asa sistemul birocratic din banci e deosebit de stufos, n-are sens sa-l complicam mai mult.

Tot acest lant nu l-am inventat noi, intra in buna practica europeana, pe care noi am consolidat-o pe piata romaneasca si functioneaza. In situatiile in care apare un credit-problema, dosarul se intoarce si verificam si daca banca si-a respectat normele ei si daca fondul de garantare si-a respectat normele sale, dar verificam si la nivelul nostru daca s-au respectat normele incredintate prin mandat. Daca e totul in regula, in termen de 30 de zile noi facem plata catre fondurile de garantare in contul angajamentelor de contragarantare asumate, care sunt irevocabile, exprese si neconditionate.

In ce masura pregatirile pentru trecerea la Basel III si la IFRS au adus imbunatatiri la fondurile de garantare si la FRC?

Ne-am adaptat sistemul de contabilitate si raportare financiara, iar in privinta Basel III noi suntem deja ca si adaptati, atat pe solvabilitate, cat si pe lichiditate. La solvabilitate noi avem 28%, in timp ce solicitarea Bancii Nationale este mult mai redusa, iar in sistemul bancar indicatorul se plaseaza la 14%. Deci si noi, si fondurile putem spune ca suntem pregatiti. Functia garantarii si mai ales a contragarantarii creste exponential dupa Basel III. Sper ca modalitatea finala de aplicare a acordului, din perspectiva abordata pentru IMM-uri, care sunt considerate cele mai vulnerabile si pentru care sunt propuneri de provizionare de aproape 100%, sa tina cont de realitatile economice si mai ales de necesitatile de relansare a creditarii. In conditiile actualelor propuneri, chiar si daca s-ar mai nuanta unele considerente, doar patru banci din Romania ar mai putea fi in masura sa dea credite IMM-urilor, ceea ce ar fi un dezastru si pentru banci, dar si pentru piata. In consecinta, necesarul de colateral pentru IMM-uri, din perspectiva caracterului de lichiditate pe care-l asigura contragarantarea va deveni „perla” cea mai cautata in perioada imediat urmatoare.

Teoretic, IMM-urile sunt in general riscante. Practic, cele contragarantate sunt foarte performante. Ce element trebuie introdus pentru a rupe acest cerc vicios al creditarii IMM-urilor?

Eu cred ca in primul rand ar trebui ca sistemul legislativ, care reglementeaza piata, sa fie mai predictibil. Daca mecanismele care leaga orice companie de bugetul statului ar fi mai solide si mai performante, lucrurile ar functiona altfel. De exemplu, daca se intarzie cu cateva zile plata la buget, ANAF trece automat la executarea silita a companiei, iar marea problema e ca firma fie nu primeste somatia la sediul ei, fie o primeste dupa mai multe saptamani. Intre timp, conturile firmei se blocheaza si ajung intr-o situatie extrem de grava. Mai mult decat atat, site-ul ANAF se actualizeaza la trei luni.

Noi am introdus propriul nostru instrument si tot ce are ANAF avem si noi, si ajutor de minimis si alte aspecte, care ajuta bancile, fondurile de garantare si FRC sa verifice mai atent aceasta componenta. Dar tot exista niste vicii care pun in dificultate accesul la finantare. Practic, fondul de garantare intra in site-ul meu si vede IMM-ul ca e cu executare silita, dar intre timp poate acesta a si platit datoria la stat. Probleme sunt si cu formatul si continutul certificatului fiscal, pentru ca nu scrie acolo ca a platit. Multumesc insa celor de la Ministerul Finantelor Publice pentru ca dupa un an de insistente se modifica prin ordin al ministrului certificatul fiscal la cererea noastra si va aparea si aceasta specificatie. Cu alte cuvinte, chiar daca pe site-ul ANAF un IMM apare executat silit, dar vine cu specificatia, in certificatul fiscal, ca a platit, o iau de buna si il contragarantez.

Ce va propuneti pentru perioada care urmeaza?

Avem in vedere continuarea procesului de implementare a mecanismelor si instrumentelor de contragarantare dezvoltate potrivit Strategiei FRC, in scopul facilitarii accesului la finantare, promovarii proiectelor finantate din fonduri europene si a investitiilor, reducerea costului creditarii, mentinerea si dezvoltarea locurilor de munca.

In acelasi timp ne luptam pentru consolidarea sustenabila a veniturilor FRC si optimizarea costurilor in scopul asigurarii unui aport cat mai ridicat al FRC la acoperirea angajamentelor de contragarantare asumate in conventiile incheiate cu fondurile de garantare partenere.

Ne preocupa in mod constant imbunatatirea cadrului normativ si de reglementare a activitatii FRC vizand modernizarea si diversificarea domeniului de activitate, adaptarea cat mai fidela a mecanismelor contragarantarii la cerintele pietei, mediului de afaceri, precum si la noile conditii care vizeaza politicile de risc si prudentialitate in sistemul financiar-bancar.

Nu in ultimul rand, ne dorim sa perfectionam modalitatile de promovare a mecanismelor si instrumentelor de operare pentru consolidarea comportamentului anti-ciclic si constientizarea de catre mediul bancar si de afaceri reprezentat de IMM-uri asupra facilitatilor si avantajelor oferite de FRC in procesul accesului la finantare.

• Transparenta
• Anunturi